Orizont, infinit .

Orizontul e aproape . Tu, esti linia nemarginita a iubirii mele , esti bariera necontenita dintre vis si realitate .Te pierd intr-un apus , intr-un rasarit , din nou intr-un apus . Un film vertical mi se impregneaza pe retina , apari, singura , goala-n puritatea-ti puerila , sub acelasi cer infinit , astepti sa vin spre tine pe-un val de sperante stinse timpuriu .
Te gasesc intr-o picatura inodora de apa , stralucinda-n ochi , stravezie-n zambet , cu noi pierduti , in alt plan , intr-o iubire iluzorie. Ramanem intinsi pe orizont , pe-un pat infinit , pe dunga dreapta trasata din priviri mizantrope , cu apusul ? cu rasaritul ? nu ; cu noi .
Cu noi speriati de infinitatea noastra de iubire lucida ? sau … cu noi dezveliti de ,covertura dragostei noastre infantile ?
Hai ,acum noi doi , de mana , sa alergam fericiti spre usa orizontului , acum cat avem timp , acum cat e soare , acum cat .. mai suntem doi .
Orizaontul m-a mai privit o data lung , tu mi-ai zambit sec , ai disparut subit , eu am ramas intr-un abis de durere .